Scott Heim este ceea ce am putea numi un autor tanar. Primul roman i-a fost publicat in 1995, al doilea in 1997, iar al treilea, abia in 2008. Heim, as indrazni sa spun, ii este total necunoscut publicului roman. La fel cum necunoscut publicului roman ii este regizorul Gregg Araki. La fel cum (sper totusi sa ma insel), necunoscut publicului roman ii este si filmul Mysterious Skin, dupa un roman de Heim si o ecranizare de Araki. Mi-as dori mai mult ca orice sa citesc cartea. Probabil va mai trece un timp pana sa o gasesc in rafturi la noi. Dar am vazut filmul… Tradus la noi “Misterele tineretii” (bleax !), are cateva comentarii pe http://www.cinemarx.ro. Dar in acest spatiu, o sa prefer sa il descriu eu…
Tenebros ar fi un cuvant bun ca sa il descriu. Violent psihologic ar fi si mai coerent. Subiectul chiar te violenteaza. Te dezintegreaza. Iti face rau. A fost interzis in cateva tari. Total nerecomandat minorilor si foarte greu de recomandat si adultilor. Pe scurt ? Tratam abuzul sexual asupra minorilor, tratam pedofilia, trauma psihica, zguduirea morala, cautarea caii drepte si a luminii si, de ce nu, poate si a rezurectiei. Trebuie sa ai stomacul tare ca sa il poti vedea pana la capat si din cand in cand sa iti repeti „e doar un film, e doar un film”. Arta suprema consta in faptul ca sentimentul de declasare umana, de violenta psihica, de tortura si dezgust ne sunt induse in absenta unor imagini explicite. Totul e in atmosfera.
Joseph Gordon-Levitt joaca atat de bine si cu un realism dezabuzat atat de infiorator ca ni se face pielea de gaina, mai ales celor care am studiat la scoala profilul psihologic al victimelor abuzului sexual. Brady Corbet, alt ilustru necunoscut, impresioneaza prin aerul perfect natural al adolescentului confuz care vrea sa faca lumina in trecutul sau. Mana lui Araki este impresionanta in crearea atmosferei si a cadrelor, si se spune ca a reusit sa redea vizual paragrafe intregi din roman care la prima vedere ar fi imposibil de transpus pe ecran.
Intorcandu-ma la Heim, ii citesc blogul si tare as vrea sa pun mana pe romanele lui, pentru ca mie mi se pare ca omul exploreaza demoni si gauri negre umane cu obstinenta unui cautator de diamante. Departe de a scrie comercial si pe gustul marelui public (3 carti in 14 ani e si asta o chestie), mie domnul Heim mi s-a auto-recomandat cu cartea de vizita Mysterious Skin si vreau sa il urmez in iadul personajelor sale pentru a il / le aprofunda. Daca filmul te poate intrista si zgudui asa cum o face, pot presupune ca si cartea te pasaporteaza in iadul altora inainte de a apuca sa te rogi…
Tenebros ar fi un cuvant bun ca sa il descriu. Violent psihologic ar fi si mai coerent. Subiectul chiar te violenteaza. Te dezintegreaza. Iti face rau. A fost interzis in cateva tari. Total nerecomandat minorilor si foarte greu de recomandat si adultilor. Pe scurt ? Tratam abuzul sexual asupra minorilor, tratam pedofilia, trauma psihica, zguduirea morala, cautarea caii drepte si a luminii si, de ce nu, poate si a rezurectiei. Trebuie sa ai stomacul tare ca sa il poti vedea pana la capat si din cand in cand sa iti repeti „e doar un film, e doar un film”. Arta suprema consta in faptul ca sentimentul de declasare umana, de violenta psihica, de tortura si dezgust ne sunt induse in absenta unor imagini explicite. Totul e in atmosfera.
Joseph Gordon-Levitt joaca atat de bine si cu un realism dezabuzat atat de infiorator ca ni se face pielea de gaina, mai ales celor care am studiat la scoala profilul psihologic al victimelor abuzului sexual. Brady Corbet, alt ilustru necunoscut, impresioneaza prin aerul perfect natural al adolescentului confuz care vrea sa faca lumina in trecutul sau. Mana lui Araki este impresionanta in crearea atmosferei si a cadrelor, si se spune ca a reusit sa redea vizual paragrafe intregi din roman care la prima vedere ar fi imposibil de transpus pe ecran.
Intorcandu-ma la Heim, ii citesc blogul si tare as vrea sa pun mana pe romanele lui, pentru ca mie mi se pare ca omul exploreaza demoni si gauri negre umane cu obstinenta unui cautator de diamante. Departe de a scrie comercial si pe gustul marelui public (3 carti in 14 ani e si asta o chestie), mie domnul Heim mi s-a auto-recomandat cu cartea de vizita Mysterious Skin si vreau sa il urmez in iadul personajelor sale pentru a il / le aprofunda. Daca filmul te poate intrista si zgudui asa cum o face, pot presupune ca si cartea te pasaporteaza in iadul altora inainte de a apuca sa te rogi…
